Podişul Dobrogei se prezinta ca un podiş relativ rigid, format pe roci vechi (şisturi verzi, granite), depozite sedimentare mezozoice şi neozoice, puternic erodat de acţiunea îndelungata a factorilor exogeni, cu un relief domol, uşor ondulat şi cu altitudini relativ reduse (200-300m). Partea de nord este mai înaltă, ajungând pe alocuri la 350-400 m dar şi la 467 m în vârful cel mai înalt (Vf. Greci din Munţii Măcinului). Partea de sud are sub 200m (altitudinea maximă este de 204 m în Podişul Deliorman). Din punct de vedere tectonic, Podişul Dobrogei aparţine unor microplăci diferite: în nord, microplaca Mării Negre aflată într-un proces de subducţie (în lungul unui plan Benioff) sub Carpaţii de Curbură, iar în sud microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul Câmpiei Române şi Dobrogea de Sud). Asociat acestora există forme de relief influenţate de petrografie şi structura: un relief "granitic", cu trene de grohotişuri şi abrupturi în Munţii Măcinului, vechi peneplene conservate pe suprafaţa erodată a şisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafeţe structurale adaptate ondularilor largi ale formaţiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Există de asemenea, în nord (Munţii Măcinului, Dealurile Tulcei şi Podişul Babadagului), un ansamblu de forme de sedimentaţie (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme de tasare şi sufoziune.
Subdiviziunile principale ale Podişului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud, despărţite de linia Hârşova-Capu Midia. Masivul Dobrogei de Nord este mai înalt, cu un relief mai variat şi o înclinare generală de la Dunăre spre mare. Este format din Munţii Măcinului (cunoscuţi şi sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea Niculiţelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podişul Babadagului (alungit de la Dunăre la Marea Neagră, cu altitudine maximă de 401m), Podişul Casimcei, format din şisturi verzi (cu 325m altitudine maximă), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de râul Casimcea au generat un mic areal carstic (peşterele de la Gura Dobrogei şi "cheia" Dobrogei). Uneori [Podişul Casimcei] este considerat o subdiviziune majoră separată a Dobrogei, de acelaşi rang cu celelalte două şi denumit Dobrogea Centrală. Podişul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200m), este larg ondulat după cutele calcarelor sarmaţiene şi înclină de la mare spre Dunăre. Văile au un pronunţat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestică, cu altitudini maxime de 204m, poartă denumirea generică de "Deliorman" (continuându-se în Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona litorală înaltă, Podişul Medgidia (cu Valea Caraşu), Podişul Negru Voda şi Podişul Oltinei.
(informatii extrase de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C5%A3ii_Dobrogei) |
